Biserica Sf Paraschiva

Cunoscuta si sub numele de ”Biserica Domneasca”, a fost rezidita in anul 1541, sub domnia lui Petru Rares, fiind, in momentul de fata, cel mai vechi si mai important monument istoric al localitatii.

In decursul timpului, biserica a fost restaurata de mai multe ori (1863, 1869, 1880, 1906, 1970).

Prin cercetarile arheologice de salvare, intreprinse in anul 1996 (Stela Cheptea), cu ocazia restaurarii bisericii, au fost descoperite elemente arhitectonice de temelie care vorbesc de existenta unei constructii anterioare celei de astazi. In partea de sud a bisericii au fost descoperite morminte datate cu moneda de la Matei Corvin, in a doua jumatate a secolului al XV – lea. In aceste conditii, actuala biserica a fost construita, foarte probabil pe locul unei constructii de cult mai vechi, distrusa de invaziile tataresti si turcesti, care avea in jurul ei vechiul cimitir al targului.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica actuala, care nici ea nu pastreaza forma originala, are forma de hala (lungimea 29 m, latimea 9 m, si inaltimea 20 m), cu altarul intr-o absida, semicirculara. Este construita din caramida pe temelie de piatra de cariera. Turla este construita peste pridvorul adaugat in secolul al XVIII – lea.

In aceasta biserica, a primit hirotonia in diaconie, Ion Creanga (26 decembrie 1859).

Muzeul Cucuteni

muzeul-cucuteni3

Localitatea Cucuteni (15 km de oras) este celebra prin splendida ceramica pictata a culturii Cucuteni, din eneolitic (mileniile V- IV i.Chr), prin mormintele princiare getice si tezaurul cu obiecte de aur, din aceeasi vreme (sec V – IV i.Chr), descoperite pe teritoriul satului Baiceni.

Identificata si sondata la sfarsitul secolului al XIX-lea (1884, Theodor Burada, 1885 – 1886, Nicolae Beldiceanu, Dimitrie Butculescu, Grigore Butureanu), asezarea eneolitica de pe Dealul Cetatuia a fost cercetata sistematic in anii 1909 – 1911 (Hubert Schmidt), care a realizat prima monografie a culturii Cucuteni.
La aproximativ trei sferturi de veac de la aceste descoperiri, pe teritoriul comunei Cucuteni au fost facute descoperiri si din alte epoci istorice, cele mai cunoscute fiind cele geto – dacice, amintite mai sus.

Pe ceramica pictata a culturii Cucuteni predomina decorul spiralic, meandric si geometric, cu numeroase variante si combinatii. S-au gasit si statete antropomorfe feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice, incizate si pictate. Culorile predominante sunt rosul, albul si negrul, cu unele variatii in functie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca forme, vasele difera de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor, suporturi, vase de cult, etc.

Din necropola getica de pe Dealul Gosanu, s-au cercetat mai multi tumuli (movile), dintre care cel cu numarul 1, cu constructie interioara de piatra, cuprindea un mormant princiar, actualmente organizat ca muzeu arheologic in situ.
Din aceeasi epoca dateaza deja cunoscutul tezaur de la Baiceni, compus din mai multe piese de aur (coif, colan, aplici etc.), care faceau parte din portul de parada a unui rege get din zona.

Statiunea arheologica Targu Frumos-Baza Patule

In  anul 1990, statiunea Targu  Frumos-Baza Patule devenea baza de  practica arheologica pentru studentii Facultatilor de Istorie de la Universitatile din Iasi si Suceava. Timp de saisprezece ani (1990-2005), sub Indrumarea  colectivului alcatuit din prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu, conf. univ. dr.  Dumitru Boghian, asist univ. dr. Vasile Cotiuga, aproximativ 1000 de studenti,  din diferite colturi din tara (azi profesori de istorie si practicanti ai altor  ocupatii), de cele mai multe ori pe cont propriu (fapt pentru care le adresam  multumirile noastre), au contribuit la dezvelirea unei parti (2100 m2)  din cea mai mare statiune precucuteniana tarzie (Precucuteni III), cunoscuta pana  acum In Romania (cca. 10 ha), In care se observa trecerea la faza Cucuteni�A a culturii Cucuteni, datata C 14 la 3830 ±  100 bc (5830 ± 100 BP, Lv-2152).

Asezarea  se afla amplasata In  partea de NNE a vetrei orasului, pe  un martor de eroziune, delimitat din cuesta din dreapta paraului Adancata, afluent  de stanga al Bahluietului, la 200 m NNE de fosta Fabrica de confectii “Donatric  SA”, In perimetrul Bazei Patule a fostului RomCereal Iasi, azi proprietatea S.C Teoval SRL.

In statiunea de la Targu  Frumos-Baza Patule au fost  descoperite mai multe tipuri de locuinte (In functie de etapa de dezvoltare a  comunitatii eneolitice): un bordei, opt locuinte de suprafata fara platforma si  cinci locuinte de suprafata cu platforma, complexe gospodaresti interioare si  exterioare – vetre, cuptoare, locuri de macinat, cu rasnite de mana, zone  pentru sacrificat animalele, transat si pregatit carnea si pieile, spatii  pentru prelucrarea uneltelor din silex, piatra, os, corn, lut, arama, a  ceramicii, plasticii, podoabelor etc.
In toata perioada de functionare  a asezarii eneolitice (aprox. 200 de ani), comunitatea de aici si-a fortificat  spatiul locuit, sapand cel putin un sant de aparare (completat probabil cu  gard/palisada de lemn), acoperit, Intr-o anumita perioada, de vestigiile unor  locuinte de suprafata, ceea ce a facut necesara o alta amenajare similara.

De remarcat este si faptul  ca In acest sit, In suprafata sapata, au fost descoperite multe obiecte de arama  (dalti, bratari, margele etc.), ceea ce demonstreaza ca In asezare existau mesteri  care se ocupau, poate, cu prelucrarea metalului, care, Impreuna cu producatorii  uneltelor si armelor de silex, piatra si os, confereau un rol important comunitatii  eneolitice.<.br>
In acelasi timp, cercetarile  arheologice au permis recuperarea unei cantitati uriase de materiale  osteologice, provenind atat de la animalele domestice cat si de la fauna salbatica  vanata, cresterea animalelor (bovine, suine, ovicaprine) constituind o ocupatie  importanta a locuitorilor de acum cca. 6000 de ani, alaturi de practicarea  cultivarii plantelor.

De asemenea, tot prin  cercetarile arheologice sistematice, s-a recuperat o mare cantitate de ceramica  fina, semifina si de factura gospodareasca, decorata, cel mai adesea, cu motive  spiralice, meandrice si geometrice, realizate prin incizare, imprimare,  canelare si, nu In ultimul rand, prin pictare. Prezenta ceramicii pictate, cu  alb, rosu, posibil si cu grafit, Inainte sau dupa arderea vaselor In cuptor,  face trecerea catre renumita cultura cucuteniana, atat de bine documentata In  zona.

Legat de viata spirituala a  comunitatii eneolitice de aici, trebuie mentionat altarul casnic pictat,  descoperit In locuinta nr. 11, redand motive romboidale si circulare, solare, In  stransa legatura cu practicile cultice. De practicile cultice a fost legata si  marea groapa 26, care continea nu mai putin de patru cranii si 42 de coarne de  bovine, coarne de ovicaprine si cervidee, un craniu de caine Impreuna cu alte  obiecte de lut, cu evident rol cultic. In acelasi timp, bogata plastica  antropomorfa si zoomorfa de lut probeaza importanta unor culte eneolitice.

Nu mai putin importanta  este abundenta plastica, antropomorfa si zoomorfa (statuete, cozi si torti de  recipiente, protome etc.), reprezentand elemente ale bogatei spiritualitati  eneolitice, ipostaze ale Marii Zeite Mame si a altor divinitati feminine si  masculine, legate de cultele fecunditatii si fertilitatii naturii, oamenilor, campurilor  cultivate, turmelor, Intr-o mare varietate de manifestari.

In concluzie, desi s-a  cercetat cca. 0,02 % din suprafata estimata a asezarii eneolitice, rezultatele  obtinute sunt extrem de importante, atat pentru Intelegerea devenirii comunitatilor  umane eneolitice de la rasarit de Carpati, de acum 6000 de ani, cat si pentru Intreaga  protoistorie aRomaniei:

http://www.cimec.ro/Arheologie/newcronica2000/indici/cronica.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA2001/rapoarte/rapoarte_maine.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2002/rapoarte/default.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/cd/index.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2005/cd/index.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm).

In prezent se lucreaza la monografia  acestui sit arheologic de importanta nationala.

Din pacate, din cauza  lipsei resurselor financiare, descoperirile nu au putut fi fructificate decat stiintific,  In numeroase studii aparute In tara si strainatate, o posibila valorificare  muzeologica (amenajarea unui punct muzeal bazat pe conservarea in situ a unor locuinte si vestigii  eneolitice descoperite) si turistica este de asteptat (a se vedea lipsa  fondurilor pentru continuarea cercetarilor arheologice si pentru amenajarea  unui muzeu arheologic in situ sau a  unui muzeu al orasului, cat si regimul de proprietate a terenului).

De altfel, aceasta asezare  reprezinta doar una dintre cele peste saptezeci de statiuni arheologice,  repertoriate In zona orasului Targu Frumos, ale caror vestigii recuperate se  afla expuse In Muzeul Liceului “Ion Neculce” din Targu Frumos (http://ionneculce.licee.edu.ro/Muzeu/istoric_muzeu.html),  conturand o deosebita densitate si continuitate de locuire din preistorie si pana  In Evul Mediu.

Conf. univ. dr.  Dumitru Boghian

Vestigiile daco- getice de la Cotnari Catalina

Cetatea getica de pe dealul Catalina de la Cotnari,  este un important monument arheologic, care a functionat incepand cu sfarsitul secolului al V – lea si pe tot parcursul secolului al IV-lea i.Chr.

In urma cercetarilor arheologice, efectuate de un colectiv condus de Adrian C. Florescu, s-a constatat ca aceasta cetate avea santuri si valuri de pamant (cu miez de piatra si lemn) si palisada, constituindu-se ca o puternica fortificatie getica, care facea parte dintr-un sistem coerent de aparare al unor comunitati situate la limita dintre Campia Moldovei si Podisul Sucevei.

O parte a elementelor de fotificatie cercetate, au fost organizate ca muzeu arheologic in situ, amenajare care astazi este distrusa.

Cimitirul evreiesc si Groapa comuna
Cimitirul evreiesc se afla initial in partea sudica a orasului (locatie aflata acum intre cursul Bahluietului si strada 22 Decembrie), dar dupa construirea caii ferate Iasi-Pascani (pusa in circulatie la 1 iunie 1870), o parte din teren a fost expropriata, iar cimitirul a fost mutat in partea de vest, unde se afla si in prezent.

Cimitirul, aflat in proprietatea Comunitatii Evreiesti din Iasi, se intinde pe o suprafata de 500 m x 800 m. In acest perimetru, se afla pana la 5000 de pietre de mormant, unele mutate din cimitirul din vale. Cel mai vechi monument funerar cunoscut dateaza din 1818, iar ultima inmormantare inregistrata, este din anul 1993, actualmente cimitirul nemaifiind functional.

Monumentele funerare sunt construite din diferite materiale precum marmura, granit, calcar, gresie. Cateva au finisaj atent, elemente grafice, portrete si/sau garduri de metal in jur. Inscriptiile sunt in limbile ebraica, idis si romana.
In cimitirul evreiesc din Targu Frumos sunt ingropate circa 20 de personalitati locale, dintre care amintim de rabinii Tvi ben Iehuda (a murit in 1847) si Salom Taubes (a murit in 1888).

In cimitir se afla o imensa groapa comuna (25 m lungime, 2,5 m latime si 2,5 m adancime), sapata pentru ingroparea cadavrelor descarcate la Targu Frumos din „primul tren al mortii”.
Groapa comuna este marcata de un monument comemorativ, cu o inscriptie in limbile romana si ebraica: „In memoria celor 540 de evrei ingropati aici victime ale barbariei fasciste ucisi in «trenul mortii» in zilele 29-30 iunie si 1 iulie 1941. Sa nu uitam crimele fascismului!”.