Biserica Sf. Paraschiva

Cunoscută şi sub numele de ”Biserica Domnească”, a fost rezidita în anul 1541, sub domnia lui Petru Rareş, fiind, în momentul de faţă, cel mai vechi şi mai important monument istoric al localităţii.

În decursul timpului, biserica a fost restaurată de mai multe ori (1863, 1869, 1880, 1906, 1970).

Prin cercetările arheologice de salvare, intreprinse în anul 1996 (Stela Cheptea), cu ocazia restaurării bisericii, au fost descoperite elemente arhitectonice de temelie care vorbesc de existenţa unei construcţii anterioare celei de astăzi. În partea de sud a bisericii au fost descoperite morminte datate cu moneda de la Matei Corvin, în a doua jumătate a secolului al XV – lea. În aceste condiţii, actuala biserica a fost construită, foarte probabil pe locul unei construcţii de cult mai vechi, distrusă de invaziile tătăreşti şi turceşti, care avea în jurul ei vechiul cimitir al târgului.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica actuală, care nici ea nu păstrează forma originală, are forma de hală (lungimea 29 m, laţimea 9 m şi înălţimea 20 m), cu altarul într-o absida, semicirculară. Este construită din caramidă pe temelie de piatră de carieră. Turla este construită peste pridvorul adăugat în secolul al XVIII – lea.

În aceasta biserică, a primit hirotonia în diaconie, Ion Creangă (26 decembrie 1859).

Muzeul Cucuteni

muzeul-cucuteni3

Localitatea Cucuteni (15 km de oraş) este celebra prin splendida ceramică pictată a culturii Cucuteni, din eneolitic (mileniile V- IV i.Chr), prin mormintele princiare getice şi tezaurul cu obiecte de aur, din aceeaşi vreme (sec V – IV i.Chr), descoperite pe teritoriul satului Băiceni.

Identificată şi sondata la sfârşitul secolului al XIX-lea (1884, Theodor Burada, 1885 – 1886, Nicolae Beldiceanu, Dimitrie Butculescu, Grigore Butureanu), aşezarea eneolitică de pe Dealul Cetăţuia a fost cercetată sistematic în anii 1909 – 1911 (Hubert Schmidt), care a realizat prima monografie a culturii Cucuteni.
La aproximativ trei sferturi de veac de la aceste descoperiri, pe teritoriul comunei Cucuteni au fost făcute descoperiri şi din alte epoci istorice, cele mai cunoscute fiind cele geto – dacice, amintite mai sus.

Pe ceramica pictată a culturii Cucuteni predomină decorul spiralic, meandric şi geometric, cu numeroase variante şi combinaţii. S-au gasit şi statete antropomorfe feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice, incizate şi pictate. Culorile predominante sunt roşul, albul şi negrul, cu unele variaţii în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca forme, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor, suporturi, vase de cult, etc.

Din necropola getica de pe Dealul Gosanu, s-au cercetat mai mulţi tumuli (movile), dintre care cel cu numarul 1, cu construcţie interioară de piatră, cuprindea un mormânt princiar, actualmente organizat ca muzeu arheologic in situ.
Din aceeaşi epocă datează deja cunoscutul tezaur de la Băiceni, compus din mai multe piese de aur (coif, colan, aplici etc.), care făceau parte din portul de paradă a unui rege get din zonă.

Staţiunea arheologică Targu Frumos-Baza Patule

În anul 1990, staţiunea Târgu  Frumos-Baza Patule devenea bază de  practică arheologică pentru studenţii Facultăţilor de Istorie de la Universităţile din Iaşi şi Suceava. Timp de şaisprezece ani (1990-2005), sub îndrumarea  colectivului alcatuit din prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu, conf. univ. dr.  Dumitru Boghian, asist univ. dr. Vasile Cotiuga, aproximativ 1000 de studenti,  din diferite colturi din tara (azi profesori de istorie si practicanti ai altor  ocupatii), de cele mai multe ori pe cont propriu (fapt pentru care le adresam  multumirile noastre), au contribuit la dezvelirea unei parti (2100 m2)  din cea mai mare statiune precucuteniana tarzie (Precucuteni III), cunoscuta pana  acum In Romania (cca. 10 ha), In care se observa trecerea la faza Cucuteni�A a culturii Cucuteni, datata C 14 la 3830 ±  100 bc (5830 ± 100 BP, Lv-2152).

Asezarea  se afla amplasata In  partea de NNE a vetrei orasului, pe  un martor de eroziune, delimitat din cuesta din dreapta paraului Adancata, afluent  de stanga al Bahluietului, la 200 m NNE de fosta Fabrica de confectii “Donatric  SA”, In perimetrul Bazei Patule a fostului RomCereal Iasi, azi proprietatea S.C Teoval SRL.

In statiunea de la Targu  Frumos-Baza Patule au fost  descoperite mai multe tipuri de locuinte (In functie de etapa de dezvoltare a  comunitatii eneolitice): un bordei, opt locuinte de suprafata fara platforma si  cinci locuinte de suprafata cu platforma, complexe gospodaresti interioare si  exterioare – vetre, cuptoare, locuri de macinat, cu rasnite de mana, zone  pentru sacrificat animalele, transat si pregatit carnea si pieile, spatii  pentru prelucrarea uneltelor din silex, piatra, os, corn, lut, arama, a  ceramicii, plasticii, podoabelor etc.
In toata perioada de functionare  a asezarii eneolitice (aprox. 200 de ani), comunitatea de aici si-a fortificat  spatiul locuit, sapand cel putin un sant de aparare (completat probabil cu  gard/palisada de lemn), acoperit, Intr-o anumita perioada, de vestigiile unor  locuinte de suprafata, ceea ce a facut necesara o alta amenajare similara.

De remarcat este si faptul  ca In acest sit, In suprafata sapata, au fost descoperite multe obiecte de arama  (dalti, bratari, margele etc.), ceea ce demonstreaza ca In asezare existau mesteri  care se ocupau, poate, cu prelucrarea metalului, care, Impreuna cu producatorii  uneltelor si armelor de silex, piatra si os, confereau un rol important comunitatii  eneolitice.<.br>
In acelasi timp, cercetarile  arheologice au permis recuperarea unei cantitati uriase de materiale  osteologice, provenind atat de la animalele domestice cat si de la fauna salbatica  vanata, cresterea animalelor (bovine, suine, ovicaprine) constituind o ocupatie  importanta a locuitorilor de acum cca. 6000 de ani, alaturi de practicarea  cultivarii plantelor.

De asemenea, tot prin  cercetarile arheologice sistematice, s-a recuperat o mare cantitate de ceramica  fina, semifina si de factura gospodareasca, decorata, cel mai adesea, cu motive  spiralice, meandrice si geometrice, realizate prin incizare, imprimare,  canelare si, nu In ultimul rand, prin pictare. Prezenta ceramicii pictate, cu  alb, rosu, posibil si cu grafit, Inainte sau dupa arderea vaselor In cuptor,  face trecerea catre renumita cultura cucuteniana, atat de bine documentata In  zona.

Legat de viata spirituala a  comunitatii eneolitice de aici, trebuie mentionat altarul casnic pictat,  descoperit In locuinta nr. 11, redand motive romboidale si circulare, solare, In  stransa legatura cu practicile cultice. De practicile cultice a fost legata si  marea groapa 26, care continea nu mai putin de patru cranii si 42 de coarne de  bovine, coarne de ovicaprine si cervidee, un craniu de caine Impreuna cu alte  obiecte de lut, cu evident rol cultic. In acelasi timp, bogata plastica  antropomorfa si zoomorfa de lut probeaza importanta unor culte eneolitice.

Nu mai putin importanta  este abundenta plastica, antropomorfa si zoomorfa (statuete, cozi si torti de  recipiente, protome etc.), reprezentand elemente ale bogatei spiritualitati  eneolitice, ipostaze ale Marii Zeite Mame si a altor divinitati feminine si  masculine, legate de cultele fecunditatii si fertilitatii naturii, oamenilor, campurilor  cultivate, turmelor, Intr-o mare varietate de manifestari.

In concluzie, desi s-a  cercetat cca. 0,02 % din suprafata estimata a asezarii eneolitice, rezultatele  obtinute sunt extrem de importante, atat pentru Intelegerea devenirii comunitatilor  umane eneolitice de la rasarit de Carpati, de acum 6000 de ani, cat si pentru Intreaga  protoistorie aRomaniei:

http://www.cimec.ro/Arheologie/newcronica2000/indici/cronica.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA2001/rapoarte/rapoarte_maine.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2002/rapoarte/default.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/cd/index.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2005/cd/index.htm;

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm).

In prezent se lucreaza la monografia  acestui sit arheologic de importanta nationala.

Din pacate, din cauza  lipsei resurselor financiare, descoperirile nu au putut fi fructificate decat stiintific,  In numeroase studii aparute In tara si strainatate, o posibila valorificare  muzeologica (amenajarea unui punct muzeal bazat pe conservarea in situ a unor locuinte si vestigii  eneolitice descoperite) si turistica este de asteptat (a se vedea lipsa  fondurilor pentru continuarea cercetarilor arheologice si pentru amenajarea  unui muzeu arheologic in situ sau a  unui muzeu al orasului, cat si regimul de proprietate a terenului).

De altfel, aceasta asezare  reprezinta doar una dintre cele peste saptezeci de statiuni arheologice,  repertoriate In zona orasului Targu Frumos, ale caror vestigii recuperate se  afla expuse In Muzeul Liceului “Ion Neculce” din Targu Frumos (http://ionneculce.licee.edu.ro/Muzeu/istoric_muzeu.html),  conturand o deosebita densitate si continuitate de locuire din preistorie si pana  In Evul Mediu.

Conf. univ. dr.  Dumitru Boghian

Vestigiile daco- getice de la Cotnari Catalina

Cetatea getica de pe dealul Catalina de la Cotnari,  este un important monument arheologic, care a functionat incepand cu sfarsitul secolului al V – lea si pe tot parcursul secolului al IV-lea i.Chr.

In urma cercetarilor arheologice, efectuate de un colectiv condus de Adrian C. Florescu, s-a constatat ca aceasta cetate avea santuri si valuri de pamant (cu miez de piatra si lemn) si palisada, constituindu-se ca o puternica fortificatie getica, care facea parte dintr-un sistem coerent de aparare al unor comunitati situate la limita dintre Campia Moldovei si Podisul Sucevei.

O parte a elementelor de fotificatie cercetate, au fost organizate ca muzeu arheologic in situ, amenajare care astazi este distrusa.

Cimitirul evreiesc si Groapa comuna
Cimitirul evreiesc se afla initial in partea sudica a orasului (locatie aflata acum intre cursul Bahluietului si strada 22 Decembrie), dar dupa construirea caii ferate Iasi-Pascani (pusa in circulatie la 1 iunie 1870), o parte din teren a fost expropriata, iar cimitirul a fost mutat in partea de vest, unde se afla si in prezent.

Cimitirul, aflat in proprietatea Comunitatii Evreiesti din Iasi, se intinde pe o suprafata de 500 m x 800 m. In acest perimetru, se afla pana la 5000 de pietre de mormant, unele mutate din cimitirul din vale. Cel mai vechi monument funerar cunoscut dateaza din 1818, iar ultima inmormantare inregistrata, este din anul 1993, actualmente cimitirul nemaifiind functional.

Monumentele funerare sunt construite din diferite materiale precum marmura, granit, calcar, gresie. Cateva au finisaj atent, elemente grafice, portrete si/sau garduri de metal in jur. Inscriptiile sunt in limbile ebraica, idis si romana.
In cimitirul evreiesc din Targu Frumos sunt ingropate circa 20 de personalitati locale, dintre care amintim de rabinii Tvi ben Iehuda (a murit in 1847) si Salom Taubes (a murit in 1888).

In cimitir se afla o imensa groapa comuna (25 m lungime, 2,5 m latime si 2,5 m adancime), sapata pentru ingroparea cadavrelor descarcate la Targu Frumos din „primul tren al mortii”.
Groapa comuna este marcata de un monument comemorativ, cu o inscriptie in limbile romana si ebraica: „In memoria celor 540 de evrei ingropati aici victime ale barbariei fasciste ucisi in «trenul mortii» in zilele 29-30 iunie si 1 iulie 1941. Sa nu uitam crimele fascismului!”.